Copacul

„Insolitul personaj al Anei Dragomir este un martor al Istoriei
mari, cu războaiele și marile ei nedreptăți, dar și al istoriei
mici, pline de gingășii, promisiuni și ingenuități. este martorul
copilăriei." Bogdan-Alexandru Stănescu, scriitor

Copacul nostru s-a născut la data de 17 noiembrie 1558, chiar în
ziua în care era încoronată Regina Elizabeth I a Angliei. A
învățat despre lumea înconjurătoare și despre cea a oamenilor
împreună cu băiețelul care l-a plantat, Thomas, și cu
neobișnuita lui prietenă, Rosie. Dar un Copac trăiește mai mult
decât oamenii, chiar și decât cei care-l plantează și-l
înconjoară cu dragoste, așa că povestea protagonistului nostru se
întinde până în straniul an 2020. Acum Copacul este un arbore
bătrân, care a cunoscut multe: războaie, povești de iubire,
răutate, dar și multă, multă iubire.

„E ca în povestioara clasică despre întrecerea stranie la care
participă Ahile: oricât de rapid ar fi, răbdarea unei broaște
țestoase îl va face să rămână mereu în urmă. Cu un pas, cu o
zecime de pas, cu o sutime ș.a.m.d. Sunt lucruri pe care omul nu le
poate depăși. Anei Dragomir e din această categorie: viața lui
începe în secolul 16 și ajunge până azi, în plină eră
pandemică. Regine proeminente, ca Elizabeth (contemporana lui
Shakespeare) sau Victoria (contemporana atâtora...), fapte diverse,
invenții tehnice revoluționare, războaie mondiale – toate pălesc
în fața longevității înțelepte a acestui Copac. E o bună
lecție despre lume și istorie pe care ne-o predă cu farmec o
prozatoare aflată, surprinzător, de cealaltă parte a catedrei: în
băncile gimnaziului." Cosmin Ciotloș, critic literar

„Eram în clasa a X-a și pentru unii reprezentam un fenomen
literar, pentru alții un motiv de îndoială sau îngrijorare.
Datorită celor care conduceau cenaclul literar unde făceam lecturi
publice, textele pe care le-am citit atunci au fost imediat publicate.
Criticul George Pruteanu m-a numit «un fel de pui de Cioran în
fustă lungă și neagră». Talentul nu ține de vârstă sau de
experiență, e un dar pe care-l primești și de care trebuie să ai
grijă. Reușita însă ține de șansă, de oportunitate. Degeaba ai
har dacă nu ai un context să ți-l exprimi. Ana le are pe ambele. Cu
cât e mai mare talentul, cu atât mai atentă trebuie să fie cu el.
Poveștile ei nu sunt scoase cu forcepsul, îi țâșnesc din inimă
și din minte simplu, firesc, fără efort. Emoțiile ei apar organic,
nu sunt construite. Habar n-am cât o să o țină această căutare
și care-i va fi drumul. Dar cel puțin prin acest text a oferit o
bucurie literară care va rămâne generațiilor ce urmează." Chris
Simion – Mercurian, scriitoare și regizoare de teatru

ANA DRAGOMIR are 14 ani și locuiește în București. A debutat în
anul 2019, cu , o poveste emoționantă și antrenantă despre puterea
imaginației și despre călătoriile care ne aduc prieteni pe
viață. După un an a lansat , în care ne convinge că lumea
poveștilor este la fel de importantă pentru copii și pentru
părinți.
Adoră să-și petreacă timpul liber în natură, la țară - locul
care a inspirat-o să scrie - și petrece clipe frumoase alături de
prietenii ei. Este pasionată de lectură, iubește Marea Britanie și
îi place să inventeze povești care să facă lumea mai frumoasă.