Corto Maltese 5. Etiopicele

„Pentru mine, Etiopicele reprezinta, la egalitate cu Celticele, apogeul artei lui Pratt.” (Andrei Gorzo)
​
Albumul Etiopicele cuprinde patru povestiri care se desfasoara in 1918 si vin direct in continuarea celor sase povestiri europene – plasate in Venetia, Irlanda, Marea Britanie si Franta, pe parcursul ultimilor doi ani ai Primului Razboi Mondial – culese sub titlul albumului precedent, Celticele. Aventurile lui Corto in Marea Nordului se incheie in aprilie 1918; o luna mai tarziu, il descoperim in Peninsula Arabica, in desertul Yemenului, in povestirea In numele lui Allah cel indurator si milostiv, prima din prezentul album. Teritoriul respectiv apartine Imperiului Otoman, aliat in Primul Razboi Mondial cu Germania; in tabara cealalta sunt beduinii, aliati cu englezii. Pe langa Cush, Corto are aici ca tovaras de lupta un beduin care a studiat la Oxford, la Londra, la New York si la Paris (Corto il ia peste picior zicandu-i „El Oxford”) si care nu se considera aliat al englezilor decat provizoriu, in asteptarea unei revolutii populare (aceste povestiri au fost publicate intr-o mare revista de stanga, in epoca de apogeu a tiermondismului, iar tema anticoloniala revine iar si iar).
​
Pratt nu rateaza ocazia de a-l pomeni pe legendarul scriitor, diplomat si comandant militar britanic T. E. Lawrence, tinandu-l insa in culisele povestii (aflam ca momentan se afla mai in nord, aproape de Damasc) si pune in gura lui „El Oxford” o replica din veneratul film regizat de David Lean in 1962, Lawrence of Arabia: „Prefer desertul […] pentru ca e curat.” Din Lawrence-land, Corto si Cush trec in Somalia, pe pamant rimbaldian – detinut insa de englezi – pentru Lovitura de gratie, care e povestea unei rebeliuni anticoloniale. Pentru cea de-a treia povestire, … Despre alti Romeo si alte Juliete, Corto si Cush merg in Etiopia, unde viziteaza satul natal al lui Cush si se implica intr-un conflict religios (musulmani contra crestini). Cat despre povestirea finala, Leoparzi, aceasta e plasata in Africa orientala, care in octombrie 1918 este inca germana, generalul Lettow-Vorbeck creandu-le dificultati britanicilor.
​
[…] In Etiopicele se regasesc doua dintre cele mai faimoase experimente prattiene in directia unei dialectici intre figurativ si abstract. Unul se gaseste in secventa avalansei de pietre din … Despre alti Romeo si alte Juliete, unde pietrele care-l ataca pe Corto in fiecare caseta se aduna, la nivelul intregii pagini, intr-un model abstract – „o avalansa de cerneala”, cum a numit-o Matt Seneca. E un moment crucial din povestire, dar la conflictul dramatic se adauga si acest conflict intre continutul figurativ si puterea designului pur (caseta a sasea consfintind triumful acestuia din urma). La fel de faimoasa e si prima plansa din Leoparzi: un model abstract cu dungi se transforma de la o caseta la alta, printr-un fel de zoom inapoi (sau poate un travelling), in imaginea a doua zebre, imagine care apoi se complica prin intrarea in cadru a unor scuturi (purtate de trei razboinici) pictate cu dungi ca de zebra. Asemenea jocuri nu sunt izolate in arta lui Pratt, pentru care, in cuvintele lui Thomas, „deserturile, paltoanele, deflagratiile, zidurile de caramida sau date cu var, ferestrele si frunzisurile sunt tot atatea pretexte ca sasi dea frau liber inclinatiei spre abstractionism”.
​
(fragmente din prefata semnata de Andrei Gorzo)
​
Hugo Pratt s-a nascut la 15 iunie 1927, la Rimini, in Italia, dar si-a petrecut primii ani la Venetia, intr-o familie cu radacini engleze, franceze, evreiesti si chiar turcesti. Copilaria, profund atasata de acest oras extraordinar, ii este marcata de omniprezenta fascismului, caruia ii opune o puternica inclinatie spre evadarea in imaginar. Este interesat de ezoterism, precum multi dintre membrii familiei sale, unii francmasoni ori cabalisti, dar si de banda desenata, literatura si film.
​
Intre anii 1937 si 1943 descopera Abisinia (Etiopia de azi) ca urmare a primirii unui post de functionar colonial de catre tatal sau. La 14 ani, tanarul Hugo a fost obligat de regimul fascist sa intre in politia coloniala, ceea ce l-a facut sa deteste pentru totdeauna colonialismul, dar i-a prilejuit si intalnirea cu o diversitate de oameni si culturi.
​
Dupa razboi, a revenit la Venetia, unde a colaborat intre 1945 si 1949 la Asso di Picche, o revista editata de desenatorii si artistii reuniti in asa-numitul „Grup de la Venetia”. Din 1949 a trait in Argentina, dar a calatorit si in Statele Unite, in Antile si in cea mai mare parte din America de Sud. A revenit in Italia in 1962 si s-a dedicat din plin pasiunii sale pentru banda desenata. In iulie 1967, in revista Sgt. Kirk e publicata „Balada marii sarate”, prima banda desenata in care apare Corto Maltese.
​
Pentru o perioada lunga, intre 1970 si 1984, activitatea sa se deruleaza in cea mai mare parte in Franta. Corto Maltese devine protagonistul unei serii de aventuri publicate la inceput (1970—1973) de revista Pif, apoi si de alte reviste si edituri din Franta si Italia. Datorita lor, Corto Maltese isi dobandeste celebritatea de erou neconventional si ii aduce creatorului sau recunoasterea criticii de specialitate si a unui public urias.
​
Din 1984, Hugo Pratt a locuit in Elvetia, unde a continuat sa creeze banda desenata, sa ilustreze carti, sa picteze sau sa scrie romane. A murit de cancer la 20 august 1995.
​
Varsta recomandata: peste 12 ani.